A costat circa 60 de tone de aur, însă este una dintre cele
mai frumoase, dar şi mai utile construcţii hidrotehnice din România.
Barajul de la Stânca-Costeşti, din judeţul Botoşani, ridicat pe râul
Prut, se situează pe locul al doilea în ţară din punct de vedere al
volumului de apă, după Porţile de Fier I.
Cu o capacitate de 1,4 miliarde de metri cubi de apă, lacul de
acumulare de la Stânca-Costeşti atrage atenţia şi prin întinderea sa. El
ocupă o suprafaţă de 6.000 de hectare, la nivel normal de retenţie,
însă poate ajunge şi la 9.000 de hectare, în situaţia în care
coeficientul de umplere este maxim, fiind şi la acest capitol între
primele trei din ţară.
Potrivit actului de naştere, care a fost semnat la 1971,
barajul are doi ‘părinţi’, unul Guvernul României, iar celălalt Guvernul
fostei Uniuni a Republicilor Socialiste Sovietice (URSS).
‘În 1951, partea română şi URSS, cum era atunci, au pus problema
deselor inundaţii la care era supusă lunca Prutului. Trebuia făcută o
regularizare a debitelor printr-un baraj şi s-a făcut un studiu din 1952
până în 1970. Erau în calcul trei amplasamente, Rădăuţi-Prut, Ripiceni
şi Stânca. S-a ales Stânca, pentru că s-a putut face fundarea pe stânca
existentă în zonă. S-a consolidat stânca şi a servit ca fundaţie pentru
barajele cu contraforţi şi barajul din beton’, explică directorul
barajului, Mircea Vucovici.
A fost nevoie de strămutarea a patru sate. Șantierul
barajului a fost demarat în 1973 şi finalizat cinci ani mai târziu.
Inaugurarea oficială a amenajării a avut loc pe 4 noiembrie 1978.
‘În costul barajului, care, la timpul respectiv, a costat circa 60 de
tone de aur, au intrat şi strămutările unor sate, cum ar fi Râşca,
Lehneşti, Ripicenii Vechi, Cinghilia. O parte din săteni au mers la
Ripiceni, o parte au mers la Ștefăneşti’, adaugă Mircea Vucovici.
‘Valoarea construcţiei Nodului hidrotehnic, a pagubelor rezultate din
inundarea lacului de acumulare şi a exproprierilor pentru construcţii a
fost stabilită la 61.867 mii ruble (o rublă transferabilă conţine
0,987412 grame aur pur), pe baza preţurilor de comerţ exterior pentru
materiale şi echipamente, a articolelor de deviz, precum şi a tarifelor
de manoperă a muncitorilor constructori, concordate în sarcina de
proiectare’, se arată în articolul 12 al „Acordului între guvernul
Republicii Socialiste România şi guvernul Uniunii Republicilor Sovietice
Socialiste privind construirea în comun a Nodului hidrotehnic
Stânca-Costeşti de pe râul Prut, precum şi condiţiile de exploatare a
acestuia”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste
România, partea I, nr. 124 din 1971.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu